Caise. Contin beta-caroten, care protejeaza ochii si care e transformat de catre corp in vitamina A, ce ajuta la prevenirea cancerului, in special de piele. O caisa are 17 calorii, 0 grasimi si un gram de fibra. Le poti consuma uscate sau proaspete (Atentie! Caisele prea moi pierd din nutrienti – alegeti-le pe cele mai ferme)

.Avocado. Contine acid oleic, o grasime nesaturata care ajuta la scaderea nivelului colesterolului. O felie are 81 de calorii, 8 grame de grasime si 3 grame de fibre. Le poti adauga in hamburgerii pregatiti de tine, in loc de maioneza sau sosuri grase.

Zmeura. Contin vitamina C si sunt bogate in fibre, prevenind colesterolul ridicat si bolile de inima. O ceasca de zmeura are doar 60 de calorii, 1 gram de grasime si 8 grame de fibra. Le poti adauga peste un iaurt degresat sau peste cerealele de dimineata.

Pepene. Pepenele contine vitamina C (aproximativ 117 miligrame in jumatate de pepene – aproape dublu decat doza zilnica recomandata) si beta-caroten, ambii antioxidanti puternici. In plus, jumatate de pepene are 853 miligrame de potasiu (aproape dublu decat o banana), care ajuta la scaderea presiunii arteriale. Jumatate de pepene are 97 de calorii, 1 gram de grasimi si 2 grame de fibra. Il poti taia in cubulete, pune la congelator, apoi pune in blender si transformat intr-o bautura rece delicioasa si aromata.

Stafide. Aceastea sunt o sursa foarte buna de fier, care ajuta la transportul de oxigen in sange. O jumatate de ceasca are 218 calorii, 0 grasimi si 3 grame de fibra. Pune stafide peste cerealele de la micul-dejun sau intr-un iaurt.

Rodii. O sursa buna de potasiu si fibra, rodiile contin, de asemenea, si vitamina B6, care este responsabila pentru producerea de serotonina (hormonul fericirii), de reducerea colesterolului si de prevenirea retinerii de apa in corp. O rodie are intre 37 si 48 de calorii, 0 grasimi si 2 grame de fibre. Poti folosi rodii proaspete ca sos la o friptura de porc.

Lamai. Ele sunt o sursa perfecta de vitamina C. O felie are 2 calorii, 0 grasimi si 0 fibre. Foloseste suc de lamaie pentru salate, peste si legume pentru o aroma delicioasa, fara grasimi.

„Fiecare are dreptul la exprimare liberă”

Cum îi văd însă ceilalţi pe adepţii emo?

La fel se bine se pot sinucide şi cei care ascultă acest gen de muzică, în care versurile vorbesc numai despre dezamăgire, pseudo- dragoste etc”. Ea este de părere că tinerii simt nevoia de a se învârti în jurul unui curent muzical, cum s-a întâmplat şi în anii ’60, cu explozia subculturii hippie.„”Emo” nu au stil”Cât despre stil, Dana consideră că „emo-kids” nu au unul propriu.”Spre deosebire de rockeri şi punkeri care au trăsăturile bine stabilite, emo sunt influenţaţi de ambele stiluri, luând din fiecare câte o parte importantă : hainele negre de la rockeri, combinate cu culori mai deschise ca punk-erii, părul lung, negru sau vopsit în negru, specific rock-ului, ori ras şi vopsit în mai multe culori, specific punk-ului etc.”„Spre deosebire de rock, muzica emo insistă pe nagativism şi interiorizare în general, dar sunt şi altfel de melodii, cum ar fi My Chemical Romance – I’m not okay”, precizează Dana. Ea mai spune că lumea nu ar trebui sa exagereze cu opiniile despre această subcultură, atata timp cât nu e afectată şi cât timp nu sunt foarte bine informaţi. „Să nu facem o pseudo-tragedie dintr-o sinucidere, deoarece numărul sinucigaşilor creşte de la o zi la alta, dintre care majoritatea sunt oameni „normali”, nu „emo-kids”

comunicarea si relatiile parinti-copii

În toate societãţile au existat şi vor exista legãturi între pãrinţi şi copii, mamele se ocupã în special de copii la vârste mici, în toate societãţile copiii vor considera pãrinţii responsabili de necesitãţi, reuşite şi insuccesele lor. Relaţiile între pãrinţi şi copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la bazã statuarea comunicãrii în care se realizeazã un model, un pattern de conduitã. În cadrul acestor relaţii pãrinţii încearcã şi de multe ori mulţi dintre ei reuşesc sã socializeze copiii, contribuie la modificarea şi perfecţionarea stilului de interrelaţionare din copilãrie; ambele pãrţi ale ecuaţiei au nevoie de deprinderi, abilitãţi sociale pentru facilitatea intercomunicãrii.

Existã desigur studii privind forma şi mãrimea familiilor, existã studii privind familiile dezorganizate, influenţa divorţului asupra atmosferei şi formãrii trãsãturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetãri privind copiii adoptaţi, privind copiii aflaţi în plasament familial, privind cupluri cu sau fãrã copii - pentru a enumera doar câteva din cele mai frecvente preocupãri în domeniu.

Studii mai de fineţe s-au axat pe investigarea unor aspecte, speciale în interrelaţia pãrinţi-copii, incluzând raportul satisfacţie-conflict, relaţiile frate-sorã, relaţiile cu mama, relaţiile cu tata, adolescenţa ca perioadã a schimbãrilor relaţionare; variaţii culturale în statuarea relaţiilor pãrinţi-copii.
Binecunoscuta realitate psihologicã potrivit cãreia interrelaţia are obligatoriu la bazã comunicarea este abordatã şi în acest tronson de studiere a relaţiilor pãrinţi-copii.

Dacã în timpul copilãriei pãrinţii sunt cei care iniţiazã efectiv copilul în stabilirea relaţiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacã, în timpul adolescenţei pãrinţii nu mai reuşesc sã supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilãrie procurarea de jucãrii, alimentaţia, curãţenia, conversaţia reprezintã apanajul exclusiv al adultului. În adolescenţã, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de „copil" se împotrivesc dorinţei pãrinţilor de a nu întârzia, de a avea grijã deosebitã pentru studiu, de a nu intra în relaţii cu persoane rãu intenţionate, periculoase, de a nu-şi crea şi adopta modele „facile". Pãrinţii vorbesc şi transmit enorm copilului în perioada micii copilãrii, ei învaţã efectiv sã vorbeascã, sã participe la dialog. Copiii pun întrebãri la care pãrinţii încearcã sã rãspundã, ei ar trebui sã ofere rãspunsuri cât mai adecvate dezvoltãrii psihice a copilului. În adolescenţã, centrul de greutate al comunicãrii se deplaseazã de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi şi prieteni. În perioada furtunoasã, frumoasã şi tumultuoasã, plinã de mari inegalitãţi psihosociale, tânãrul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fãrã sã comunice nimic adultului şi cel mai adesea pãrinţilor.

De exemplu, dacã pãrinţii întreabã un adolescent despre compania lui, ei dorind sã-şi arate de fapt afecţiunea, conversaţia ar putea arãta cam aşa:
Pãrintele (mama ori tata): „Unde ai fost?", „De unde soseşti acum?"
Adolescentul: „Afarã", „De afarã"
Pãrintele: „Ce mai faceţi voi când vã întâlniţi?"
Adolescentul: „Nimic"
Pãrintele: „Ai fãcut bine cã ai ieşit cu prietenii la discotecã?"
Adolescentul: „Nu" .
Astfel putem afirma cã adolescenţii devin "experţi" în a nu transmite nimic, în a nu comunica.
Unii pãrinţi încearcã sã înveţe copiii de la vârste mici sã munceascã, sã facã o activitate şi nu doar sã primeascã totul drept „cadou"; sã facã unele acţiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru muncã.
Psihologii studiind aceste activitãţi pe care unii pãrinţi încearcã sã le includã în structura conduitei copiilor şi mai ales a adolescenţilor atât ca un mod de comunicare mai profundã între cele douã generaţii - apreciindu-le schimb de idei în cadrul relaţiei pãrinţi-copii.

De fapt, adolescenţii ajutaţi astfel din copilãrie ori pubertate îşi dezvoltã rãdãcinile relaţionãrii de mai târziu: mama şi fiica pot avea relaţii mai intime, de prietenie adevãratã, tata şi fiul pot discuta mai deschis perspective viitoare, interese comune - sunt „în micro" tiparul prieteniei pãrinţi/copii.
Regulile cele mai simple se învaţã şi se respectã în familie, se reflectã în comportamentul din grup (şcoalã, prieteni, stradã) şi reintrã în circuitul de comunicare intrafamilialã care stã la baza relaţiilor intime (inclusiv sexuale) şi de muncã - dacã au fost iniţiate prin conversaţie şi supravegheate de adult.
Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle(1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) finiseazã câţiva itemi pentru o posibilã comunicare în perioada adolescenţei, din ambele sensuri: de la pãrinţi cãtre adolescenţi, şi de la adolescenţi spre pãrinţi, itemi cuprinşi în câteva reguli generale.
O serie de studii audizeazã abilitãţile parentale de conduitã, regulile ca şi drepturile pãrinţilor în speranţa decelãrii efectelor asupra educaţiei, asupra creşterii şi statuãrii unor stiluri, moduri de comportament. În fond, mulţi autori scriu despre binomul „acceptare - respingere" ca fiind cel mai important în interrelaţia pãrinţi-copii (inclusic adolescenţi).

Ce inseamna a fi o familie fericita?

Cine nu are o familie sa-si cumpere... Nu, nu este chiar asa. Banii ar putea sa cumpere o familie, dar nu si sa o fericeasca pentru prea mult timp. Nimic nu este mai important pe lumea aceasta decat a avea alaturi o familie care sa te sustina, o familie in care sa-ti gasesti sprijinul si relaxarea, impulsul si motivatia, o familie in sanul careia sa te gasesti asa cum esti si ii gasesti si pe toti cei dragi asa cum sunt ei.

De aceeasi parere sunt si prietenii nostri dragi de pe lumeaemica care au deschis un topic extrem de interesant in cadrul forumului. As vrea sa stiu ce inseamna o familie fericita cu adevarat, intreaba adnuta. anuza este cea care ii raspunde, considerand ca "familia trebuie sa fie ceva "cald". Nu conteaza banii sau saracia, in familie trebuie sa existe iubire, caldura sufleteasca, intelegere si comunicare. Daca ai toate acestea, eu cred ca poti sa treci peste toate impreuna cu partenerul".
"Viata de familie este frumoasa cand este bazata pe dragoste, intelegere, respect reciproc si incredere! Daca nu exista toate acestea, in casnicie este debandada! Daca acestea exista, chiar si in lipsa banilor, greutatile sunt duse mai usor de amandoi!", spune celina.

"Sunt de parere ca o familie fericita este aceea care este in primul rand unita si in cadrul careia exista iubire, intelegere si respect. Nu trebuie sa ai bani carora sa nu le stii numarul ca sa poti fi fericit. Este suficient sa nu-ti lipseasca strictul necesar. Banii ii faci, dar fericirea nu o poti cumpara cu bani", afirma manuela-mona.

"Viata de familie este un lucru minunat. Exact ca ceilalti utilizatori, pot spune ca viata este frumoasa langa cei dragi, asa cum este ea, cu bune, cu rele, cu toate pe care le patimim. Este adevarat ca banii reprezinta o problema serioasa, dar nu pentru toata lumea. Categoriile sociale sunt diferite. Viata de familie este frumoasa alaturi de cei dragi. Sa ne aducem aminte de viata de acasa, alaturi de parintii nostri dragi, o viata fara griji: scoala, distractie, chefuri, o viata fara grija zilei de maine. Mai tarziu fiecare a facut un pas maret sau mai putin maret in viata. Ne-am unit sufletele cu persoana iubita, viata de familie e diferita. Avem responsabilitati, obligatii fata de sotie, copii etc. Banii sunt sursa ideala pentru o viata linistita si fara probleme. Dragostea, fericirea pe care incercam sa le oferim celor dragi se soldeaza in viata de zi cu zi cu impliniri, cu succese, cu insuccese. Viata de familie inseamna respect reciproc, dragoste, angajament din partea ambilor soti. Sa nu uitam de parintii nostri care ne-au ajutat, ne-au sprijinit si ne-au adus in postura aceasta de oameni cu case, familii si ne-au ajutat din toate punctele de vedere. Asa ca hai sa fim o familie mare cu respect fata de Dumnezeu, de aproapele nostru si de ce nu chiar si de cei care nu doresc o viata de familie",

cel mai bun prieten al omului ne vindeca de depresie

Este dovedit! Efectul terapiei cu animale de companie se poate observa de la primele şedinţe. Această terapie a început să fie aplicată, în ultima vreme, şi la noi în ţară. Animalele de companie au demonstrat că pot deveni terapeuţi desăvârşiţi şi în cazul bătrânilor instituţionalizaţi la Casa Max.

În fiecare duminică, cei 80 de bătrâni instituţionalizaţi la Casa Max sunt vizitaţi de echipe de voluntari şi dresori, însoţiţi de câini special antrenaţi. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.

“Ceea ce s-a observat de la prima sedinţă este că au avut o stare de veselie, bucurie şi mulţumire”, a declarat Violeta Pascu, psihologa Casei Max.

Animalele au reuşit să ajute bâtrânii să uite de singurătate şi chiar să depăşescă momente dificile din punct de vedere emoţional, psihologic şi social.

“Asociaţia a mai desfăşurat proiecte cu animale pentru copii şi ne-am dat seama cât de importantă este prezenţa animalelor. Vrem să aducem la cunoştinţă tuturor acest lucru. pentru că un câine, o pisică, orice animal poate face minuni”, Raluca Simion, reprezentant Asociaţia GIA.

O şedinţă de terapie cu animale reduce starea depresivă şi ne scapă de singurătate

La începutul şi la sfârşitul fiecărei şedinţe de terapie făcute de bătrâni s-au măsurat tensiunea arterială şi pulsul fiecărui participant. S-a observat scăderea frecvenţei pulsului, iar la nivel psihologic, reducerea stării depresive şi a stării de singurătate. Cel mai mare succes al proiectului este un bărbat care a reînceput să vorbească.

“Au fost rezultate speclaculoase. Domnul Mircea Ţugui, care pe la jumătatea primei faze a proiectului pur şi simplu a început să vorbească. De unde el era foarte izolat înainte, nu vorbea, acum a început să vorbească, ne-a povestit viaţa lui, iar astăzi este foarte comunicativ”, a declarat psihologul Violeta Pascu.

Mircea a rămas cu sechele în urma unui accident vascular cerebral. Are o formă de afazie şi o problemă locomotorie. Deşi unora le-ar putea fi frică de un rottweiler , pe Mircea l-a ajutat să trecă peste probleme.

“Seth este prietenul meu. Am avut şi eu un câine, un lup. Şi mi l-a furat. Era blând, cuminte. Acum vreau un câine ca Seth, dar un pui ca să îl fac eu mare”, a declarat Mircea Ţugui.

În terapia cu animale, se utilizează frecvent câinele, deoarece oferă necondiţionat dragoste şi afecţiune

“Sunt oameni care au fost motivaţi de căţeluşi şi s-au ridicat din pat, au început să meargă”, a declarat dresorul, Cătălin Cornea.

În jurnalul căminului, “Animalele fac oamenii să zâmbească”, Delia Sigartău, senior Casa Max, scrie câteva rânduri din suflet, cum spune ea: “Este mare bucurie când ne vizitează animalele căminul. Abia aşteptăm ziua de terapie. Ne uităm şi aşteptăm ziua în care vin animalele la noi. Viaţa fără ele…îi lipseşte ceva”.

“Întotdeauna am avut animale. Pisică sau căţel. Deveneau oameni, îmi ştiau toate storile. Încercau să facă ceva ca să nu mai plâng. Deveneau oameni în compania mea”, a mai spus Delia Sigartău.

Proiectul social “Animalele fac oamenii să zâmbească” a fost lansat în 2009 de Asociaţia GIA şi Primăria Sectorului 3 – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în parteneriat cu Mars România.

“În 2009 am avut o ediţie pilot a acestui proiect. Terapia cu animale de companie este o terapie alternativă, care este destul de necunoscută la noi în ţară. Am ales să implementăm acest gen de terapie, să vedem care sunt rezultatete. Şi am ajuns în 2010, să putem spune că starea lor de sănătate s-a îmbunătăţit, calitatea vieţii lor s-a îmbunătăţit”, a declarat Delia Matei, consultant comunicare proiect “Animalele fac oamenii să zâmbească”.

Terapia cu animale de companie, funcţionează de foarte mulţi ani în ţările vestice. La noi, a început mult mai târziu. Specialiştii spun că această terapie nu este benefică doar pentru bătrâni şi copii, ci şi pentru bolnavii cronici, copii cu autism, persoanele cu deficienţe în vorbire, pentru starea de bine.

doua bacteri noi descoperite in apa

|

• Cercetatorii de la Centrul Regional de Sanatate Publica Iasi au descoperit doua noi bacterii care se gasesc in apa potabila, microorganisme care nu sunt incluse inca in indicatorii de apa potabila • Dupa cum sustin cercetatorii, prezenta acestor bacterii in apa potabila poate dauna persoanelor a caror imunitate este scazuta si pot provoca o gama larga de boli • "

Din lipsa banilor sau a lipsei de personal, in unele zone apa nu este epurata cum trebuie. In instalatii, apa a stagnat in anumite coturi si a format un biofilm, in care bacteriile gasesc conditii favorabile pentru crestere si multiplicare", a declarat cercetatorul Luminita Minea

Cercetatorii de la Centrul Regional de Sanatate Publica (CRSP) Iasi au descoperit doua noi bacterii care se gasesc in apa de baut. Deocamdata, aceste bacterii nu sunt incluse in indicatorii de apa potabila. Cercetatorii stiintifici din medicina de la CRSP au luat in vizor existenta in apa potabila a celor doua microorganisme: Aeromonas cydrophila si Tseudomonas aeruginosa. Dupa cum sustin cercetatorii, prezenta acestor bacterii in apa potabila poate dauna persoanelor a caror imunitate este scazuta si pot provoca o gama larga de boli. Proiectul de cercetare a fost demarat de CRSP Iasi in luna decembrie 2009 si se desfasoara in doua etape.

"La Centrul Regional a fost initiat un proiect prin care se doreste studierea unor noi microorganisme izolate in apa, care prezinta un risc potential: acestea pot afecta persoanele cu imunitatea scazuta", a declarat dr. Luminita Minea, cercetator stiintific la CRSP Iasi. Intr-o prima faza s-au recoltat la nivel de judet mostre biologice din instalatiile de apa si s-au adunat date despre starea de sanatate a persoanelor din zonele analizate. De cateva zile proiectul a intrat in cea de-a doua faza: prelucrarea datelor si analiza de laborator. "Proiectul demarat a pornit de la ideea ca o parte dintre instalatiile de apa de la nivelul judetului sunt vechi si prost intretinute. Din lipsa banilor sau a lipsei de personal, in unele zone apa nu este epurata cum trebuie. In instalatii, apa a stagnat in anumite coturi si a format un biofilm, in care bacteriile gasesc conditii favorabile pentru crestere si multiplicare", a mai declarat cercetatorul Luminita Minea. Practic, proiectul vine sa demonstreze ca acesti agenti patogeni pot exista in zonele unde instalatiile sunt vechi, iar statiile de epurare din judet nu filtreaza corespunzator apa care ajunge in casele oamenilor.

Noile bacterii nu exista in apa in care concentratia de clor este normala, adica de 0,5 miligrame la litru, in schimb nu au nici o problema in a se multiplica daca apa are o concentratie mai mica de 0,1 miligrame la mie. In prezent, in legislatia europeana sunt prevazute norme pentru doar doua organisme mircobiologice. Cercetatorii ieseni estimeaza ca vor putea prezenta primele date abia peste sase luni. Daca rezultatele cercetarii vor fi pozitive, atunci se va propune modificarea indicatorilor de apa potabila, astfel incat numarul lor sa creasca la patru. "Pana acum, apa nu era buna daca clorinarea nu era corect efectuata, iar instalatiile erau vechi. Acum insa au mai aparut acesti doi noi agenti patogeni. Prezenta lor in apa poate produce tulburari gastrointestinale, afectiuni ale pielii si chiar septicemie, in situatiile grave", a conchis dr. Luminita Minea. Cele doua bacterii ajung in apa potabila prin deversarile de fecale.

cel mai dragut animal

Exista multe lucruri pe care un stapan le stie despre pisica sa, cum se ingrijeste, ce mananca si multe alte informatii, ca de exemplu: pisica doarme doua treimi din viata (mai exact 65%), se spala 25%, mananca 5% si se joaca 5%. Dar exista cateva informatii despre pisici pe care nu le stie toata lumea. Va prezentam aici 20 de curiozitati ce care va puteti surprinde prietenii.

Exista multe lucruri pe care un stapan le stie despre pisica sa, cum se ingrijeste, ce mananca si multe alte informatii, ca de exemplu: pisica doarme doua treimi din viata (mai exact 65%), se spala 25%, mananca 5% si se joaca 5%.

Dar exista cateva informatii despre pisici pe care nu le stie toata lumea. Va prezentam aici 20 de curiozitati ce care va puteti surprinde prietenii:

1. Dintre toate mamiferele, pisicile au cei mai mari ochi in raport cu marimea corpului.

2. Daca o pisica toarce, nu inseamna intotdeauna ca se simte bine. Ele torc si cand le este frica sau sunt ranite.

3. O muscatura de pisica se infecteaza mai usor decat una de caine (dar cea mai periculoasa ramane tot muscatura de om!)

4. Pisicile torc cu aceeasi frecventa ca un motor Diesel (de aproximativ 26 de ori pe secunda).

5. Pisicile pot atinge viteze de pana la 50 km / ora.

6. Pisicile albe cu ochi albastri sunt intotdeauna surde. Pisicile albe cu un singur ochi albastru sunt surde doar pe urecehea care corespunde ochiului albastru. Cele albe cu ochi portocalii nu au acest handicap.

7. Structura creierului de pisica este mai apropiata de cea a creierului uman decat cea a cainelui.

8. Scheletul de pisica are un numar mai mare de oase decat cel uman (230 fata de 206), iar pisicile au mai multe vertebre decat oamenii (30 fata de 25).

9. Simtul auzului si al mirosului este de trei pana la patru ori mai dezvoltat decat la om, iar cel al vazului de 6 ori.

10. Temperatura normala a corpului pisicii este de 38,8°C.

11. Pisicile pot face salturi de cinci ori mai inalte decat corpul lor.

12. Lungimea mustatilor pisicii este egala cu latimea corpului.

13. Bataile inimii de pisica sunt de circa doua ori mai rapide decat la om (110 – 140 pe minut).

14. Doar pisicile domestice tin coada in sus cand merg, cele salbatice niciodata.

15. O pereche de pisici impreuna cu puii lor pot aduce pe lume in sapte ani pana la 420 000 de urmasi.

16. Sir Isaac Newton nu a descoperit numai legea gravitatiei, ci a inventat si usita pentru pisici.

17. Pisicile nu se miauna reciproc. Acest sunet este rezervat numai oamenilor.

18. Pisicile, girafele si camilele sunt singurele patrupede care, atunci cand merg, deplaseaza deodata labele de aceeasi parte a corpului, adica intai ambele labe drepte, apoi ambele stangi.

19. Pisicile nu disting toate culorile, iar culorile rosu si verde le vad invers.

20. Toate pisicile se nasc cu ochi albastri. Culoarea ochilor se definitiveaza dupa cateva saptamani.