Bolile pasarilor

Zoonozele sunt boli transmise de animale omului. Unele virusuri si bacterii care produc bolile la pasari, in cazul de fata, se dovedesc extrem de labile incat sa produca aceeasi boala si la om

. Nu toti agentii patogeni care infecteaza animalele pot trece si la om, fiecare specie fiind atacata de un subtip diferit de bacterie sau virus. In continuare vom vorbi despre cele mai comune boli la om contractate de la pasarile de companie sau de curte.

Psitacoza (Chlamidioza, Ornitocoza) este o afectiune produsa de Chlamydia psittaci, o bacterie parazita intracelulara. Psitacoza e numele afectiunii atunci cand apare la speciile de papagali, unde se mai numeste si Febra papagalilor. Aceasta bacterie poate produce infectia la o multime de specii: pasari, oi, capre,porci, vaci, om, insa gazda preferata sunt papagalii, cei care si transmit aceasta bacterie la om. Boala se transmite prin aer, prin inhalarea diversilor produsi de secretie sau parti de tesut ale pasarilor contaminate (fecale, urina, saliva, secretii nazale si oculare, puf/pene). Transmiterea prin consumarea oualor a fost semnalata doar la rate si curcani. Pasarile bolnave pot prezenta urmatoarele semne: secretii nazale si oculare, dificultati in respiratie, fecale verzui, ochi inflamati. Perioada de incubatie fiind de la cateva luni la ani chiar, unele pasari aparent sanatoase pot fi purtatoare ale acestei bacterii si pot transmite boala. La om apar simptome ca: dureri de cap si musculare, febram afectiuni ale tractului respirator.

Pot aparea si complicatii severe cum ar fi tromboflebita, encefalita, hepatita sau pneumonia. Perioada de incubatie la om este de 6-14 zile. Bacteria raspunde bine la tratament antibiotic. Salmoneloza este o infectie produsa de o varietate larga de bacterii din genul Salmonella. Germenii pot infecta diverse gazde de la om la pasari si animale. Bacterie gram negativa, Salmonella elibereaza endotoxine, care contamineaza foarte usor alimentele. Pasarile desi pot parea sanatoase pot purta aceasta bacterie in sistemul digestiv inferior si o pot transmite oamenilor prin fecale. Ele pot dobandi boala fie prin ingerarea manacarii contaminate, din fecalele altor pasari bolnave, prin infectarea oualor. Pasarile bolnave sunt letargice, fara pofta de mancare, prezinta secretii apoase, diaree cu sange (in special la papagali) si chiar artrita. Omul poate lua boala prin consum de carne de pasare si oua contaminate, si mai rar de la pasarile de companie. Boala se poate transmite de la om la om, si chiar de la om bolnav la pasarile de companie. Simptomele sunt: diaree sanghinolenta, deshidratare, voma, febra. Perioada de incubatie este de doar 6-72 de ore, iar recuperarea se face rapid daca se instituie tratament (4-6 zile).

Boala New Castle este provocata de un paramixovirus atat la om cat si la pasari. Este mai raspandita la pasarile salbatice. Virusul poate fi transmis prin secretii sau fecale. La pasari dau afectari ale sistemului respirator, diaree, semne neurologice (tremor, convulsii, pozitii anormale ale capului). Unele pasari isi pot reveni, altele mor. La om incubatia dureaza doar 2-3 zile si poate aparea conjunctivita, letargie, frisoane si febra. Recuperarea dureaza cam 3 saptamani. Campilobacterioza este produsa de Campylobacter jejuni, care poate afecta fie oamenii fie pasarile (in special papagalii). Bacteria se afla cantonata in intestinul subtire al pasarilor bolnave si al celor purtatoare sanatoase. La pasari apare letargie, hepatita, pierderea apetitului, diaree galbuie. Mortalitatea e ridicata. Oamenii se pot imbolnavii fie prin contact cu animale bolnave (rareori), fie prin consumule carnii de pasare contaminata. Simptomele sunt: dureri de cap, febra, crampe abdominale, diaree. Recuperarea se face in 7-10 zile cu tratament antibiotic instituit.

Alveolita alergica reprezinta un cumul se simptome si semne pulmonare, care afecteaza persoanele alergice la pene, puf sau materii fecale. Semnele pot aparea pe perioada a ani intregi si abia dupa 10-20 de ani se declanseaza afectiunea. Poate aparea in forme acute, subacute si cronice. Formele acute apare prin expunerea la cantitatii mari de pene sau puf intr-un interval scurt si se manifesta prin tuse, respiratie dificila, febra si frisoane. Daca expunerea inceteaza atunci si semnele dispar si nu e necesar un tratament medicamentos.

Formele subacute apar dupa expunere constanta si indelungata la agentii alegici. Apare tuse seaca si dificultati in respiratie, daca expunerea la alergeni nu inceteaza se trece in forma cronica, ireversibila in care aceste simptome persista. Cel mai bine e ca indivizii care se stiu sensibili la pene sa evita contactul prelungit cu acestea, precum si o igiena buna a coliviilor si locurilor unde sunt tinute pasarile. In linii mari acestea sunt principalele boli care pot fi transmise de pasarile de casa omului. Insa cu masuri de preventie bine puse la punct se pot evita imbolnavirile.

Eclipse

Eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. Apare cand umbra unui obiect din spatiu cade pe un altul sau cand un obiect trece prin fata altuia, blocand lumina. Eclipsa solara are loc cand luna trece printre Soare si Pamant. Eclipsa lunara are loc cand luna trece prin umbra Pamantului. Si alte corpuri ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse. Planeta Jupiter cateodata blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile planetei Jupiter pot umbri cateodata planeta.

Eclipsa solara apare cand umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca de la vest la est in jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe ora. Oamenii care se afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa. Eclipsa totala apare cand luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna se afla in cel mai indepartat punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala, eclipsa poate fi eclipsa inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este doar in mijlocul Soarelui, lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala apare cand Luna acopera doar o parte din Soare. O eclipsa solara totala este este una dintre cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea de vest a Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale, un nimb de lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui. Cerul ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile de pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua miscare inspre est. Perioada in care Soar

ele este total intunecat poate fi intre 2 minute si jumatate si 7 minute 40secunde. O eclipsa solara nu trebuie privita direct, deoarece radiatiile solare pot afecta ochii. Eclipsele lunare au loc cand luna trece prin umbra Pamantului. Eclipsa totala apare cand Luna trece in intregime prin umbra Pamantului. Eclipsa partiala apare cand doar o parte din Luna trece prin umbra Pamantului. O eclipsa lunara totala poate dura 1 ora si 40 minute. Eclipsa lunara poate fi vazuta pe timpul noptii, nu exista nici un pericol in a o privi. Luna nu devine total intunecata in timpul eclipselor lunare. In multe cazuri, ea devine rosiatica. Lumina devine astfel, din cauza atmosferei si a a altor culori prezente in lumina Soarelui.

Din cele 5 specii Testudo, broasca testoasa egipteana este cea mai mica. In timpul unor cercetari in Delta Nilului a fost gasita cea mai mare femela, aceasta masurand 127 mm, in timp ce, masculul cel mai mare atinge dimensiunea de 95 mm. Aceste animale mici ies in evidenta prin frumoasa culoarea aurie a carapacei (carapax). Deseori, marginile acesteia sunt maronii. Membrele inferioare sunt acoperite cu spori, coada are un mic corn, iar membrele superioare sunt acoperite cu solzi mari.

Mediul
Testudo kleinmanni provine din zonele apropiate de tarmurile Libiei, Egiptului si de partea sudica a Israelului ( partea nordica a peninsulei Sinai ) pana la cel mult 120 Km distanta de Marea Mediterana. 50 mm de precipitatii pe an sunt pentru aceste mici creaturi suficienti.
Fiind o specie pe cale de disparitie comertul este strict interzis.

Mod de viata
Broasca testoasa egipteana traieste in locuri aride, adica in desert si in stepe. Carapacea deschisa la culoare o protejeaza de razele puternice ale soarelui. Din luna iunie pana in august temperatura este totusi mult prea ridicata, astfel, broasca testoasa are o perioada de odihna ingropandu-se in nisip. In rest, pe parcursul anului aceasta este activa. In timpul iernii, temperaturile sunt foarte scazute, pot ajunge chiar si sub 0 grade. In acest timp umiditatea aerului este foarte ridicata. Pentru a se proteja impotriva frigului, micile animale se ingroapa pentru scurte perioade in pamant. In timpul zilei, cand rasare soarele, ies din nou la lumina. Primavara este anotimpul cel mai bogat in ceea ce priveste hrana, pentru ca este momentul cand desertul infloreste.

Reproducerea
Femela sapa in luna martie si in luna aprilie gropi mici de cate 5 cm unde depun oua ovale - lunguiete, care in medie masoara 32 mm lungime si 23 mm latime si care cantaresc aproximativ 7,8 g. Numarul oualor depinde de marimea femelei, acestea depunand pana la 4 oua la fiecare depunere (in total 3 depuneri cu pauze de cate trei saptamani intre ele). La temperaturi de 31 pana la 32,5 grade in incubator, puii ies din ou dupa 90 pana la 105 zile. Daca temperaturile din natura sunt mai ridicate, atunci posibilitatea ca puii sa iasa la lumina mai repede este mare. Acestia cantaresc 5,5 pana la 6,8 g. Si in cazul Testudo kleinmanni este valabil, ca raportul dintre sexe sa fie controlat de temperatura de incubatie.

Comportamentul
Broasca testoasa egipteana este obisnuita cu o clima extrem de calda. De aceea, aceasta se va imbolnavi inevitabil daca va fi tinuta in aer liber in zonele din Europa Centrala. Cu toate acestea, este recomandat sa fie scoasa afara in dupa mesele cu temperaturi ridicate, dar pentru scurte perioade de timp. Avand in vedere ca micile creaturi nu hiberneaza iarna si sunt foarte sensibile, acestea nu pot fi crescute decat intr-un spatiu special amenajat, intr-un terrarium.

Broastele testoase egiptene, care ajung in Europa, sunt de cele mai multe ori inca foarte micute, deoarece sunt aduse pe avion de catre turistii inconstienti. De asemenea, acestea sunt vandute in piete si de catre bastinasi. De cele mai multe ori sunt deshidratate si infometate, iar sansele de supravietuire sunt foarte mici. Comertul ilegal si distrugerea habitatului au adus aceasta specie pe cale de disparitie. Astazi mai sunt doar 7.500 de exemplare in toata lumea.

Cate specii de albine sunt?

Descoperirile paleontologice plaseaza aparitia albinelor solitare in urma cu 50-25 milioane de ani,iar a elor care-si fac rezerve de hrana,in urma cu 20-10 milioane de ani.Omul vremurilor indeparate,in cautarea hranei energetice,omora albinele si le lua mierea,iar apoi a inceput sa le faca adaposturi primitive.

Rasele de albine principaleAlbina indiana uriasa- are cele mai mari dimensiuni corporale(dintre albinele europene) si poate zbura pana la 2.000m inaltime.onstruieste un singur fagure(pe crengi),cu celule de dimensiuni egale,unde poate depozita pana la 35kg de miere.

Nu are valoare economica deoarece este o rasa salbatica si nu se poate adapta la stup.Albina pitica galbena-traieste in acelari areal ca si albina indiana uriasa(Filipine,Celyon,s.a.),are cele maimmici dimensiuni,singurlu fagure avand 15 cm si in el inmagazinea 500g de miere.Specia este foarte blanda,dar lipsita de valoare economica.Albina indiana-este mai mica decat albinele melifere(combinate) si traieste in China,India si japonia.Construieste pana la 12 faguri in scorburi sau stupi primitivi si imagazineaza pana la 4 kg miere.Ele sunt blande,insa au valoare economica doar locala.Apis mellifear-este raspandita pe toate continentele,este exploata in stupi dezvoltati si are o valoare economica mai mare deoarece are instinctul de a aduna multa miere.Ele sunt foarte variate fiind grupate astfel-rase europene;-rase africane;-rase europene

.Alte rase de albineAlbina europeanaAlbina carniolaAlbina caucaziana de sezAlbina caucaziana sura de munteAlbina neagraAlbina carptina(este albina romaneasca)Albina sraelianaAlbina sirianaAlbina egipteanaAlbina galbena africanaAlbina telicaAlbina din madagascarAlbina sud-africanaAlcatuirea albinelorCapul-adaposteste creierul,glandele salivare si muschii motori ai antenelor,precum si aparatul bucal.Toracele-este format din trei parti,care apoi,fiecare se imparte in alte doua parti.Abdomenul-care este format din 6 segmente la matca si la albina lucratoare,iar la trantor format din 7 segmente.Caile de comunicare la albineViata sociala a albinelor este intretinuta de permanenta comunicare.Ele comunica prin gesturi si prin dansuri care se refera la anumite flori.Unele dansuri sunt mai complicate daca floarea este la distanta mai mare de 100m,unle sunt mai vioaie si in sens invers,iar alte sunt inclinate.

Caise. Contin beta-caroten, care protejeaza ochii si care e transformat de catre corp in vitamina A, ce ajuta la prevenirea cancerului, in special de piele. O caisa are 17 calorii, 0 grasimi si un gram de fibra. Le poti consuma uscate sau proaspete (Atentie! Caisele prea moi pierd din nutrienti – alegeti-le pe cele mai ferme)

.Avocado. Contine acid oleic, o grasime nesaturata care ajuta la scaderea nivelului colesterolului. O felie are 81 de calorii, 8 grame de grasime si 3 grame de fibre. Le poti adauga in hamburgerii pregatiti de tine, in loc de maioneza sau sosuri grase.

Zmeura. Contin vitamina C si sunt bogate in fibre, prevenind colesterolul ridicat si bolile de inima. O ceasca de zmeura are doar 60 de calorii, 1 gram de grasime si 8 grame de fibra. Le poti adauga peste un iaurt degresat sau peste cerealele de dimineata.

Pepene. Pepenele contine vitamina C (aproximativ 117 miligrame in jumatate de pepene – aproape dublu decat doza zilnica recomandata) si beta-caroten, ambii antioxidanti puternici. In plus, jumatate de pepene are 853 miligrame de potasiu (aproape dublu decat o banana), care ajuta la scaderea presiunii arteriale. Jumatate de pepene are 97 de calorii, 1 gram de grasimi si 2 grame de fibra. Il poti taia in cubulete, pune la congelator, apoi pune in blender si transformat intr-o bautura rece delicioasa si aromata.

Stafide. Aceastea sunt o sursa foarte buna de fier, care ajuta la transportul de oxigen in sange. O jumatate de ceasca are 218 calorii, 0 grasimi si 3 grame de fibra. Pune stafide peste cerealele de la micul-dejun sau intr-un iaurt.

Rodii. O sursa buna de potasiu si fibra, rodiile contin, de asemenea, si vitamina B6, care este responsabila pentru producerea de serotonina (hormonul fericirii), de reducerea colesterolului si de prevenirea retinerii de apa in corp. O rodie are intre 37 si 48 de calorii, 0 grasimi si 2 grame de fibre. Poti folosi rodii proaspete ca sos la o friptura de porc.

Lamai. Ele sunt o sursa perfecta de vitamina C. O felie are 2 calorii, 0 grasimi si 0 fibre. Foloseste suc de lamaie pentru salate, peste si legume pentru o aroma delicioasa, fara grasimi.

„Fiecare are dreptul la exprimare liberă”

Cum îi văd însă ceilalţi pe adepţii emo?

La fel se bine se pot sinucide şi cei care ascultă acest gen de muzică, în care versurile vorbesc numai despre dezamăgire, pseudo- dragoste etc”. Ea este de părere că tinerii simt nevoia de a se învârti în jurul unui curent muzical, cum s-a întâmplat şi în anii ’60, cu explozia subculturii hippie.„”Emo” nu au stil”Cât despre stil, Dana consideră că „emo-kids” nu au unul propriu.”Spre deosebire de rockeri şi punkeri care au trăsăturile bine stabilite, emo sunt influenţaţi de ambele stiluri, luând din fiecare câte o parte importantă : hainele negre de la rockeri, combinate cu culori mai deschise ca punk-erii, părul lung, negru sau vopsit în negru, specific rock-ului, ori ras şi vopsit în mai multe culori, specific punk-ului etc.”„Spre deosebire de rock, muzica emo insistă pe nagativism şi interiorizare în general, dar sunt şi altfel de melodii, cum ar fi My Chemical Romance – I’m not okay”, precizează Dana. Ea mai spune că lumea nu ar trebui sa exagereze cu opiniile despre această subcultură, atata timp cât nu e afectată şi cât timp nu sunt foarte bine informaţi. „Să nu facem o pseudo-tragedie dintr-o sinucidere, deoarece numărul sinucigaşilor creşte de la o zi la alta, dintre care majoritatea sunt oameni „normali”, nu „emo-kids”

comunicarea si relatiile parinti-copii

În toate societãţile au existat şi vor exista legãturi între pãrinţi şi copii, mamele se ocupã în special de copii la vârste mici, în toate societãţile copiii vor considera pãrinţii responsabili de necesitãţi, reuşite şi insuccesele lor. Relaţiile între pãrinţi şi copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la bazã statuarea comunicãrii în care se realizeazã un model, un pattern de conduitã. În cadrul acestor relaţii pãrinţii încearcã şi de multe ori mulţi dintre ei reuşesc sã socializeze copiii, contribuie la modificarea şi perfecţionarea stilului de interrelaţionare din copilãrie; ambele pãrţi ale ecuaţiei au nevoie de deprinderi, abilitãţi sociale pentru facilitatea intercomunicãrii.

Existã desigur studii privind forma şi mãrimea familiilor, existã studii privind familiile dezorganizate, influenţa divorţului asupra atmosferei şi formãrii trãsãturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetãri privind copiii adoptaţi, privind copiii aflaţi în plasament familial, privind cupluri cu sau fãrã copii - pentru a enumera doar câteva din cele mai frecvente preocupãri în domeniu.

Studii mai de fineţe s-au axat pe investigarea unor aspecte, speciale în interrelaţia pãrinţi-copii, incluzând raportul satisfacţie-conflict, relaţiile frate-sorã, relaţiile cu mama, relaţiile cu tata, adolescenţa ca perioadã a schimbãrilor relaţionare; variaţii culturale în statuarea relaţiilor pãrinţi-copii.
Binecunoscuta realitate psihologicã potrivit cãreia interrelaţia are obligatoriu la bazã comunicarea este abordatã şi în acest tronson de studiere a relaţiilor pãrinţi-copii.

Dacã în timpul copilãriei pãrinţii sunt cei care iniţiazã efectiv copilul în stabilirea relaţiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacã, în timpul adolescenţei pãrinţii nu mai reuşesc sã supravegheze minorii decât cu mare dificultate. În copilãrie procurarea de jucãrii, alimentaţia, curãţenia, conversaţia reprezintã apanajul exclusiv al adultului. În adolescenţã, tinerii aspirând la un alt statut decât cel de „copil" se împotrivesc dorinţei pãrinţilor de a nu întârzia, de a avea grijã deosebitã pentru studiu, de a nu intra în relaţii cu persoane rãu intenţionate, periculoase, de a nu-şi crea şi adopta modele „facile". Pãrinţii vorbesc şi transmit enorm copilului în perioada micii copilãrii, ei învaţã efectiv sã vorbeascã, sã participe la dialog. Copiii pun întrebãri la care pãrinţii încearcã sã rãspundã, ei ar trebui sã ofere rãspunsuri cât mai adecvate dezvoltãrii psihice a copilului. În adolescenţã, centrul de greutate al comunicãrii se deplaseazã de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi şi prieteni. În perioada furtunoasã, frumoasã şi tumultuoasã, plinã de mari inegalitãţi psihosociale, tânãrul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fãrã sã comunice nimic adultului şi cel mai adesea pãrinţilor.

De exemplu, dacã pãrinţii întreabã un adolescent despre compania lui, ei dorind sã-şi arate de fapt afecţiunea, conversaţia ar putea arãta cam aşa:
Pãrintele (mama ori tata): „Unde ai fost?", „De unde soseşti acum?"
Adolescentul: „Afarã", „De afarã"
Pãrintele: „Ce mai faceţi voi când vã întâlniţi?"
Adolescentul: „Nimic"
Pãrintele: „Ai fãcut bine cã ai ieşit cu prietenii la discotecã?"
Adolescentul: „Nu" .
Astfel putem afirma cã adolescenţii devin "experţi" în a nu transmite nimic, în a nu comunica.
Unii pãrinţi încearcã sã înveţe copiii de la vârste mici sã munceascã, sã facã o activitate şi nu doar sã primeascã totul drept „cadou"; sã facã unele acţiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru muncã.
Psihologii studiind aceste activitãţi pe care unii pãrinţi încearcã sã le includã în structura conduitei copiilor şi mai ales a adolescenţilor atât ca un mod de comunicare mai profundã între cele douã generaţii - apreciindu-le schimb de idei în cadrul relaţiei pãrinţi-copii.

De fapt, adolescenţii ajutaţi astfel din copilãrie ori pubertate îşi dezvoltã rãdãcinile relaţionãrii de mai târziu: mama şi fiica pot avea relaţii mai intime, de prietenie adevãratã, tata şi fiul pot discuta mai deschis perspective viitoare, interese comune - sunt „în micro" tiparul prieteniei pãrinţi/copii.
Regulile cele mai simple se învaţã şi se respectã în familie, se reflectã în comportamentul din grup (şcoalã, prieteni, stradã) şi reintrã în circuitul de comunicare intrafamilialã care stã la baza relaţiilor intime (inclusiv sexuale) şi de muncã - dacã au fost iniţiate prin conversaţie şi supravegheate de adult.
Rapaport R., Rappaport M. (1977), Strelitz, Z. & Kews, Pilling,D. & Pringle(1978), Argyle M. & Henderson M. (1985) finiseazã câţiva itemi pentru o posibilã comunicare în perioada adolescenţei, din ambele sensuri: de la pãrinţi cãtre adolescenţi, şi de la adolescenţi spre pãrinţi, itemi cuprinşi în câteva reguli generale.
O serie de studii audizeazã abilitãţile parentale de conduitã, regulile ca şi drepturile pãrinţilor în speranţa decelãrii efectelor asupra educaţiei, asupra creşterii şi statuãrii unor stiluri, moduri de comportament. În fond, mulţi autori scriu despre binomul „acceptare - respingere" ca fiind cel mai important în interrelaţia pãrinţi-copii (inclusic adolescenţi).